Fotografia este o industrie în creştere, iar toată lumea concurează pentru echipamente şi tehnică. Cu toate acestea, foarte puţini acordă suficientă atenție monitorului cu panou, care este însă esenţial pentru editarea foto şi imprimare. Când vine vorba de „profesionalism”, gândirea fragmentată este inacceptabilă. Monitoarele au un rol mult mai important în livrarea unui rezultat impecabil decât îşi poate imagina majoritatea oamenilor. În acest caz, cum ar trebui fotografii să aleagă un monitor care să le îndeplinească cerințele de editare foto şi de imprimare? Există mulţi factori ce trebuie avuți de vedere, însă toți sunt strâns legați de dimensiunea, rezoluţia, contrastul, calitatea imaginii şi alte deosebiri între diferite tipuri de monitoare cu panou. Următoarele şapte întrebări oferă câteva linii directoare pentru fotografi despre modul de selectare a celui mai bun monitor.

Fie că este vorba de fotografi sau publicul larg, primul lucru care ne vine în minte la alegea unui monitor este cu siguranță dimensiunea. Dimensiunile monitoarelor au evoluat de la monitoarele de 19 și 21 inch la monitoarele de 27 și 32 de inch în zilele noastre. Din perspectiva fotografilor, folosirea unui ecran mai mare pentru a răsfoi imagini oferă o mai mare plăcere vizuală. În plus, ecranele mai mari pot găzdui și mai multe ferestre atunci când se utilizează software profesional de procesare a imaginii, fapt care îmbunătățește, de asemenea, și eficiența muncii. Acestea fiind spuse, mai mare înseamnă cu adevărat mai bun când vine vorba de dimensiunea monitorului? Din păcate, răspunsul este nu. Distanța optimă dintre utilizator și monitor este direct proporțională cu dimensiunea monitorului. Distanța ideală este în general de 1,5 ori față de dimensiunea monitorului (lungimea diagonală a zonei de afișare). Cu alte cuvinte, cu cât monitorul este mai mare, cu atât este necesară o distanță mai mare. Dacă utilizatorii se înclină prea aproape de un monitor, imaginile afișate vor apărea neclare, ceea ce obosește vederea și duce la disconfort. Pe de altă parte, păstrarea unei distanțe mai mari decât este necesar nu îi va permite utilizatorului să vadă bine detaliile imaginii sau chiar textele. Prin urmare, mai mare nu înseamnă întotdeauna mai bun atunci când vine vorba de alegerea unui monitor. Dimensiunea ideală a monitorului trebuie să fie optimă pentru navigare și lucru, iar garantarea confortului este esențială.

Pentru fotografi, monitoarele de 27 inch sunt principalele produse de pe piață și, de asemenea, o dimensiune foarte recomandată. Aceasta este din două motive. În primul rând, un monitor de 27 inch este suficient de mare încât să ofere confort pentru muncă și pentru răsfoirea imaginilor. De asemenea, îndeplinește cerințele utilizatorilor la utilizarea software-ului de procesare a imaginilor, îmbunătățind astfel eficiența muncii. În plus, atunci când deschideți două imagini simultan, monitorul de 27 inch oferă o suprafață suficientă pentru afișarea imaginilor și comparații. În al doilea rând, distanța optimă pentru monitorul de 27 de inch este de 100 cm, ceea ce reprezintă distanța pe care majoritatea utilizatorilor sunt obișnuiți să o utilizeze atunci când folosesc computere pentru procesarea imaginilor.

Avantajul monitoarelor de dimensiuni mai mari este că permit o afișare cuprinzătoare a ferestrelor și a conținutului, oferindu-i utilizatorului o mai mare satisfacție la răsfoirea imaginilor. Monitoarele mai mici au o rezoluție nativă mai mică și o distanță mai mare între pixeli, ceea ce necesită derulare sau tragere pentru a descoperi mai mult conținut și funcții.

Majoritatea monitoarelor sunt echipate cu rapoarte de aspect de 16:9, care se determină prin împărțirea lățimii la înălțimea monitorului. Un monitor cu o lățime de 16 unități și o înălțime de 9 este considerat un monitor cu format lat și are un raport de aspect de aproximativ 1,78:1. În comparație cu monitorul tradițional de 4:3 (cu un raport al aspectului de 1,33:1), monitoarele 16:9 sunt mai aproape de raportul anamorf (2,39:1) utilizat în industria cinematografică. În afară de a oferi un câmp de vizionare mai cuprinzător pentru vizionarea filmelor, monitoarele cu format mare au, de asemenea, avantajul de a afișa toate ferestrele și barele de instrumente pentru utilizatorii care lucrează cu un software de editare a fotografiilor, cum ar fi Adobe Lightroom și Photoshop, reducând substanțial necesitatea de a derula sau de a schimba între ferestre și permițându-i utilizatorului să utilizeze pe deplin afișajul.

Avantajul de a avea un monitor cu un raport de aspect de 16:9 este că display-ul poate fi utilizat pe deplin în timp ce rulează software-ul de editare a fotografiilor, cum ar fi LR sau PS, lucru care, la rândul său, sporește eficiența muncii.

Ecranul cu cristale lichide (LCD) este cea mai importantă componentă folosită într-un monitor. Panoul LCD afișează direct conținutul și culorile pe care le pot vizualiza utilizatorii. Cu toate acestea, diferite tipuri de panouri LCD au diferite argumente pro și contra, care afectează foarte mult rezultatul și precizia afișajului. În general, panourile twisted nematic (TN), cu aliniere verticală (VA) și panourile in-plane switching (IPS) sunt cele mai des întâlnite tipuri de panouri de pe piață. Caracteristicile acestor trei tipuri de panouri sunt explicate în detaliu în următoarele paragrafe.

Monitoarele cu panouri IPS posedă un unghi de vizualizare de 178° și o acuratețe ridicată a culorilor, făcându-le alegerea cea mai bună pentru mulți fotografi profesioniști.

Cel mai important avantaj al panoului Twisted Nematic (TN) îl constituie costul său scăzut de fabricație. Astfel, panourile TN sunt utilizate în mod obișnuit în produsele pentru începători sau de nivel mediu. Un alt avantaj al panoului TN este timpul său de răspuns scurt, motiv pentru care cele mai accesibile monitoare concepute pentru jucătorii profesioniști folosesc panoul TN. Cu toate acestea, performanțele panoului TN privind culorile, contrastul și unghiul de vizualizare sunt relativ slabe. În special, unghiul îngust de vizualizare al panoului TN oferă rezultate diferite atunci când este privit din unghiuri diferite (un fenomen cunoscut sub numele de schimbarea culorii), ceea ce face ca monitoarele cu panou TN să fie mai puțin potrivite pentru procesarea imaginilor.

Cel mai mare avantaj al panoului cu aliniere verticală (VA) este contrastul alb-negru ridicat. În special, panoul VA oferă o afișare extraordinară a negrului. Mai mult, panoul VA nativ de 8 biți oferă maximum 16,77 milioane de culori (8 biți pe culori roșii, verzi și albastre), oferind o reproducere superioară a culorilor și o tranziție de culoare în comparație cu panoul TN nativ de 6 biți, care poate afișa numai 260.000 culori. Cu toate acestea, două dintre cele mai importante dezavantaje ale panoului VA sunt timpul de răspuns lent și un unghi de vizionare mai mare decât al panoului TN, dar mai mic decât al panoului IPS.

Panoul In-Plane Switching (IPS) este cel mai cunoscut panou LCD utilizat în monitoarele profesionale de procesare a imaginii. Caracteristica cea mai notabilă a panoului IPS este unghiul de vizualizare de 178° care asigură un aspect consistent al culorii atunci când este privit din orice unghi. Prin urmare, reduce în mod eficient schimbarea culorii, o problemă des întâlnită la panourile TN. În plus, unele panouri recente IPS utilizate în monitoarele profesionale de procesare a imaginii oferă chiar o adâncime de culoare de 10 biți, cu o capacitate de redare a culorilor de 1,07 miliarde de culori, iar rata de acoperire AdobeRGB de 99% oferă o reproducere realistă a culorii. Pe scurt, acestea sunt motivele pentru care majoritatea monitoarelor destinate procesării profesionale a imaginilor sunt echipate cu panouri IPS.

Monitoarele profesionale de înaltă calitate sunt în general echipate cu panouri IPS de 10 biți care pot genera mai mult de 1 miliard de culori, oferind o mai mare autenticitate în reproducerea culorilor.

Rezoluția se referă la numărul de „puncte” pe care un monitor le poate afișa. Când sunt vizualizate sub lentile macro sau o lupă, monitoarele LCD sunt alcătuite dintr-un număr mare de „puncte”. Toate imaginile și textele afișate pe un monitor sunt alcătuite din aceste „puncte”. Prin urmare, atunci când într-o suprafață fixă sunt afișate un număr mai mare de „puncte”, este redată o imagine mai detaliată. Atunci când un ecran este etichetat ca Full HD acest lucru indică faptul că monitorul are o lățime de 1920 de puncte (pixeli) și o înălțime de 1080 de puncte (pixeli). Rezultatul acestor două numere înmulțite este 2.073.600 de puncte, ceea ce reprezintă rezoluția monitorului.

O comparație între QHD, UHD, FHD și HD. 4K UHD oferă detalii și autenticitate superioare monitorului full HD.

PPI este prescurtarea pentru „pixeli per inch”, care se referă la câte „puncte” există într-un inch. În esență, definiția PPI este aproape identică cu cea a rezoluției, iar singura diferență este unitatea, care este mai degrabă un inch decât întreaga suprafață a unui monitor. În mod similar, un PPI mai mare indică faptul că monitorul poate afișa o imagine cu mai multe detalii. Ecuația pentru calculul PPI este următoarea:

PPI = (rezoluția lățimii ^2 + rezoluția înălțimii ^2) ^0,5 / dimensiunea monitorului (inch)

Această ecuație indică faptul că PPI este determinat de dimensiunea și rezoluția unui monitor și că un monitor de dimensiuni mari nu garantează neapărat un PPI ridicat. De exemplu, imaginați-vă două monitoare diferite cu următoarele specificații:

PPI pentru un monitor de 27 inch, cu un raport de aspect de 16:9, rezoluție 1920 × 1080 este 82.

PPI pentru un monitor de 24 inch, cu un raport de aspect de 16:9, rezoluție de 3840 × 2160 este de 184.

Nu este greu de identificat care dintre cele două monitoare oferă o imagine mai detaliată. Fotografilor li se recomandă să aleagă un monitor profesional cu cel puțin 100 PPI, ceea ce va oferi o mai mare precizie pentru editarea și confirmarea detaliilor imaginii.

Stânga: PPI pentru un monitor de 27 inch, cu un raport de aspect de 16:9, rezoluție 1920 × 1080 este 82.

Dreapta: PPI pentru un monitor de 24 inch, cu un raport de aspect de 16:9, rezoluție de 3840 × 2160 este de 184.

PPI se referă la numărul de „puncte” într-un inch de monitor; un monitor cu un PPI mai mare poate prezenta mai multe detalii.

„Contrast” este un cuvânt obișnuit atât pentru fotografiere, cât și pentru monitoare. Raportul de contrast este definit ca raportul dintre luminanța celui mai strălucitor alb și celui mai întunecat negru pe care îl poate afișa un monitor. În general, un raport de contrast mai ridicat indică faptul că monitorul poate afișa un interval de luminanță mai mare, care oferă o calitate a imaginii mai naturală și mai consistentă. Doi factori suplimentari care necesită o atenție deosebită sunt raportul de contrast nativ și raportul de contrast dinamic, care apar adesea în specificațiile produsului. Care este diferența dintre raportul de contrast nativ și dinamic? Pe scurt, raportul de contrast nativ este determinat în fabrică de către panou. Producătorii determină de obicei raportul de contrast nativ în funcție de poziționarea produsului și de cerințele publicului țintă. După ce monitorul este produs, un analizor de culoare este utilizat pentru a măsura luminanța maximă și minimă din centrul monitorului. Coeficientul celor două valori este raportul de contrast nativ. Pe de altă parte, raportul de contrast dinamic se referă la utilizarea IC încorporată în monitor pentru a controla diferite setări relevante, în funcție de conținutul dinamic care este redat (de ex., videoclipuri sau jocuri) și, în cele din urmă, pentru creșterea efectului contrastant al afișajului. Pentru fotografi și utilizatori care caută monitoare pentru procesarea și răsfoirea imaginilor, contrastul este un factor determinant la achiziționarea unui monitor. Prin urmare, trebuie luat în considerare raportul de contrast nativ. Majoritatea monitoarelor utilizate pentru procesarea imaginilor au un raport de contrast nativ de 1000:1. Astfel, profesioniștii ar trebui să utilizeze această regulă ca standard și să aleagă un monitor în cadrul bugetului, îndeplinindu-și în același timp cerințele.

În general, un monitor cu raport nativ ridicat are, de asemenea, un raport de contrast dinamic ridicat, care oferă o reproducere ideală pentru navigarea, editarea sau vizionarea videoclipurilor.

Ați intrat vreodată într-un hipermarket și ați observat că unele monitoare reflectă ca o oglindă (monitoare lucioase), în timp ce altele par a fi glazurate cu un strat neplăcut, murdar (finisare mată)? Diferența dintre aceste două tipuri de monitoare apare din cauza metodelor diferite de procesare a suprafeței panoului. Deși monitoarele lucioase sunt mai plăcute „vizual”, ele pot provoca orbire sau reflexii atunci când sunt utilizate sub o sursă de lumină. În prezent, nu există nicio modalitate de a rezolva problema de reflecție a monitorului lucios.

În plus, pe monitoarele lucioase sunt mai vizibile amprentele digitale și se acumulează praf, ceea ce subminează considerabil judecata și eficiența muncii utilizatorilor în procesarea imaginilor, pentru care calitatea exactă a imaginii și detaliile de culoare sunt esențiale. Monitoarele mate, pe de altă parte, sunt realizate din siliciu cristalin, ceea ce înseamnă că monitoarele mat difuzează în mod eficient lumina ambientală, suprimând cu succes strălucirea și reflexia. Un monitor mat, echipat cu un panou IPS, care oferă un unghi larg de vizualizare și proprietăți de redare a culorilor, este cea mai bună alegere pentru profesioniștii care lucrează în procesarea imaginilor sau utilizatorii în căutare de monitoare de ultimă generație.

Monitoarele cu afișaj lucios pot părea mai atractive din punct de vedere estetic, dar, de cele mai multe ori, generează strălucire, ceea ce este extrem de dăunător pentru fotografi. Monitoarele cu afișaj mat, care împiedică orbirea și combină avantajelor panourilor IPS, reprezintă o alegere excelentă pentru fotografi.